May 3rd, 2012 AndreiZ
Cu o zi inainte sa mergem la pescuit, am iesit la o plimbare pe malul Gostilelor, cu Tania, Carmen si Dragos – familia Bina. Un pescuit “la teava”, cum ii place lui Dragos sa spuna – 2-3 ore pe inserat, in care Carmen si Dragos s-au relaxat cu diversi pesti pasnici, la undita. Cum eu nu pot sa stau cu ochii pe pluta, m-am folosit de ocazie pentru a testa, first time, noul combo de Bait Finesse – lanseta Evergreen Kaleido Designo TKDC-66MLBF-Pro Stingray 66 (lung nume, isn’t it?) si noua Pixy 68, modificata cu tambur PX68 Special Finesse Spool, fir textil Sunline Momentum de 10 livre si diverse naluci din categoria Light – cicade de 3,5 grame si jiguri de 2 si respectiv 3 grame, cu plastice Ecogear Minnow SS de 1,5″ (aproximativ 4 cm).
Cum Tania s-a plictisit la inceput, am luat-o cu mine la pescuit, pe mal, in cautarea vreunui biban ratacit in zona de la tensiune. Am incercat aproximativ 40 de minute si in cele din urma, un strapazan straveziu a tasnit din iarba malului, drept in cicada Ecogear de 3,5 grame… iar Tania a acceptat sa pozele cu captura pe masura ei.
Carmen, la undita 
Familia Bina prinde...
... dar si elibereaza!
Stingray 66 + Pixy PX68 cu tambur PX68 SFS. La inceput credeam ca o sa ma deranjeze raportul rapid de recuperare, de 6.8:1, insa n-a fost nicidecum asa. Pentru prezentarea plasticelor si chiar a cicadelor, e foarte convenabil. In definitiv, are aceeasi cantitate de fir recuperat pe tur de manivela ca o Daiwa Steez 103 sau 100HL, adica 66 de cm.
O lanseta cu putere de aruncare 1/16 - 3/16, categorisita din clasa ML. Are un varf plin (blectorizat) foarte sensibil, de o elasticitate medie, insa talonul ascunde ceva putere de rezerva.
Cum poate lansa acest combo jiguri de 3 grame? Un singur cuvant: incredibil. You gotta fish it to believe it )) O sa pun si un filmulet cu prima ocazie.
Pentru asa ceva a fost inventata lanseta asta, desi jigul din imagine e putin cam greu - 3 grame.
Triggerless design, pentru manevrabilitate maxima. Lipsa tragaciului de pe mandrina nu incomodeaza, doar cand schimbi intre asta si o lanseta de cast cu mandrina clasica se simte putin "ciudat" insa te obisnuiesti repede.
O "captura" pe masura ei. Tania si puiul de salau, amandoi zambind cu toti dintii
Puiul de salau a intrat la o cicada Ecogear de 3,5 grame, iar Tania a fost suficient de rabdatoare sa ii pozez pe amandoi.
A fost o seara placuta, in care nimeni nu s-a plictisit. Nici chiar Tania
A doua zi, chiar am fost la pescuit, chiar daca nu 100% profesionist, adica de dimineata pana seara . Chiar si asa, ne-am distrat la fel si bine si cu o seara inainte, “in familie”.
Posted in Fishing | Comments Off
May 3rd, 2012 AndreiZ
De 1 mai, Carmen si Dragos, profitand de faptul ca au cu cine sa o lase pe Tania jumatate de zi, m-au insotit la Gostilele, sa scaldam niste naluci, in cautarea salaului si chiar a bibanului. Pentru toti era prima partida la Gostilele, in acest an. Am ajuns la debarcader destul de tarziu, ceasurile fiind trecute de ora 14:00, deci tocmai atunci cand caldura era mai mare iar sansele ca rapitorii sa fie activi erau destul de mici.
Spre surprinderea noastra, salaii cei mici, cunoscuti si sub numele de strapazani (in limbaj familiar “strapi”), au raspuns inca de pe primul loc, la prezentari din cele mai felurite – Carmen a prins pe un Jackall Hyd Geck iar eu atat pe Ecogear Grass Minnow M, montat pe jig de 3 grame, cat si pe cicada VibE de 5 grame.
Toate locurile pe care au oprit au dat salai, in mare parte mici, dar activi. Atacurile erau puternice, cum ar trebui sa se intample in aceasta perioada, chiar daca salaii s-au batut. Salaii nu s-au grupat inca, sunt destul de rasfirati, din acest motiv localizarea exemplarelor mai mari a fost ceva mai dificila, dat fiind si timpul scurt avut la dispozitie. Cu toate acestea, am reusit sa prindem si cativa dintosi mai frumosi, la diverse naluci – Carmen a folosit de la Ecogear Ikajako, Bug Ants la Jackall Hyd Geck, Dragos pe shaduri clasice iar eu, mai conservator, am preferat sa insist pe o singura tipologie de naluca – Egogear Grass Minnow M, cu mici variatiuni.
Una peste alta, a fost bine, chiar ne-am distrat, si pentru asta, multumim Gostilelor . MAI venim! Cel putin eu
Carmen a punctat imediat ce am oprit pe primul loc de pescuit
Prima captura a lui Carmen a venit la un Jackall Hyd Geck.
Am preferat sa continui pe plasticele cu care mi-am facut mana in iarna, la Darvari - Ecogear Grass Minnow M, jiguri de 3 grame. 5 grame era deja prea mult.
Strapii intrau si la cicade - VibE de 5 grame.
Dragos si un Fenwick foarte vechi (Gitzit & Grub), cu primul salau mai rasarit al dupa-amiezei.
A dat bine iar Dragos "a dat" si el, la fel de bine
Am schimbat culoarea, nu si naluca. Pescarii francezi stiu de ce
A atacat tare, am intepat cum fac de obicei - probabil a atacat teritorial, sa-si apere cuibul.
Un biban pentru Carmen, la Jackall Ammonite Shad.
Ecogear Ikajako
Din nou, la aceeasi naluca - Ecogear Grass Minnow M. Cat despre poza, toujours contre jour
Culoarea Wakasagi... pentru ca nu aveam altele la mine. Apa fiind destul de tulbure, ar fi mers mai bine culori tipatoare/fluorescente.
Cine zicea ca Gostilele nu mai are peste? Noi zicem ca MAI are . La finele unei dupa-amieze placute, cu doar 4 salai pe sir, pentru o poza de grup. Celor mici le pierduseram demult sirul.
Posted in Fishing | 2 Comments »
April 12th, 2012 AndreiZ
Acesta e noul model Pixy 68L, care aduce cateva noutati in plus fata de clasicul in viata, Liberto Pixy. Platforma este identica, insa in capacul lateral din partea angrenajelor a aparut o alezare interioara, pentru a face loc angrenajelor din bronz, putin mai mari decat cele vechi, si mai ales pentru ca frana multidisc, substantial imbunatatita, sa poata incapea. In cazul Pixzillei, trebuia sa indeplinim o serie de artificii mecanice pentru ca discurile de frana sa incapa – foloseam diferite bucse metalice de la alte mulinete (Alphas si in special Steez), insa in PX68 nu mai e necesara nicio interventie la capitolul ”frana”. In continuare, frana Pixzillei mele mi se pare nu doar mai fluida, ci si mult mai puternica, dar si PX68 e destul de aproape.
Se pare ca Daiwa Japan citeste anumite forumuri americane, unde, acum mai multi ani, prin eforturile unei comunitati de pasionati ai pescuitului si modding-ului, a luat nastere prima “Pixzilla” – varianta modificata a mulinetei stock Daiwa Liberto Pixy. Minusurile pe care Pixy cea originala le avea au fost anulate si transformate in avantaje prin modificarea, adaugarea si schimbarea unor piese si componente, pentru a face din Pixzilla un renume mondial. Frana stoc slaba, lipsa rulmentului in ansamblul levewind, manivela ambutisata si cu doar doi rulmenti, raportul de recuperare lent erau principalele neajunsuri pe care pescarii priceputi si modderii le-au schimbat, creand un mic monstru, perfect nu doar pentru pescuitul “power finesse”, ci si pentru pescuitul in forta, cu fire de mare rezistenta (20 lbs.).
Dupa mai multi ani, Daiwa a introdus aproape toate aceste modificari aftermarket in noul model Pixy 68 – frana mai puternica, raport de recuperare mai rapid, manivela din carbon profilata… dar a lasat alte upgrade-uri deoparte (fara rulment la levelwind si doar doi rulmenti pe manivela), probabil din considerente de pret. Totusi, de acum, in cutia din carton reciclat Daiwa nu mai vine o Pixy, care cerseste imbunatatiri grabnice, ci o adevarata Pixzilla. In plus, designerii niponi au schimbat tamburul si sistemul de franare, introducand si in modelul recent relansat Magforce-Z-ul, cu inductor modificat (Finesse Tuned) pentru nalucile de mici dimensiuni, un upgrade binevenit. Raportul noul, de 6,8:1, aduce CPT-ul (cm pe tur de manivela) in rand cu Steez-urile, deci la 66 cm – OK pentru un pescuit cu naluci latente (jigs & plastics), prea rapid pentru pescuitul all around. Sincer, prefer vechiul raport de 5,7:1, care nu m-a facut niciodata sa-mi doresc niste angrenaje mai rapide, indiferent de tehnica folosita. Poate sunt eu mai ”old school”, dar nu-mi plac deloc gear ratio-urile peste 6,3:1… Singurele momente in care simteam nevoia unei viteze in plus erau atunci cand, lansand cu vant puternic din lateral, trebuia sa recuperez rapid burta firului, dupa ce naluca atingea apa.
Dar cum intotdeauna se poate si mai bine, cu un tambur de tuning ultra usor, Pixy 68 se transforma in cea mai ieftina si mai performanta solutie de Bait Finesse existenta la liber, pe piata, in comparatie cu preturile exorbitante la care ajung mulinetele Daiwa modificate de tunerii niponi de la K.T.F. Tamburul produse de I’Ze Factory (divizia de tuning Daiwa), pe numele sau PX68 Finesse Special Spool, cantareste numai 8,8 grame si permite lansarea nalucilor Light cu echipamentul de baitcast… dupa cum e si numele noului trend japonez (si nu numai), Bait Finesse. Un tambur PX68 Finesse schimba total performantele mulinetei cand vrem sa coboram sub granita celor 3 grame (3 grame insemnand atat greutatea jigului, cat si cea a plasticului montat). Impreuna cu o lanseta care sa se incarce usor cu asemenea gramaje, conceptul Bait Finesse capata noi valente, carora e normal sa nu le dai crezare pana te convingi “de visu” cand vezi “la prima mana” ce poate face un asemenea combo.
Pe scurt, ce performante aduce un tambur PX68 Finesse Special Spool intr-o mulineta Pixy? Simplu si la obiect: va ajuta sa lansati plastice de maxim 2,5 cm, montate pe jiguri de 1,8 sau 2 grame, cu o usurinta ce pare ca ia in derizoriu parerile preconcepute de pana acum despre echipamentele de baitcasting. Si chiar asa e.
Posted in Fishing | Comments Off
April 11th, 2012 AndreiZ
E rost de primavara, pare-se, dupa copacii infloriti, dupa maidanezii in calduri, dupa apele dezghetate si dupa unii, mai norocosi, care au fost deja la pescuit si au prins primii salai ai sezonului. Dragostea e in aer, dar si in apa, la fel .
Si pentru ca acest anotimp este unul de maxime emotii nu doar pentru salau, care se pregateste de depunere, ci si pentru stiucile care au trecut de amorul iernatic, e bine sa mergem la pescuit cu ceva consumabile in care sa putem avea incredere.
Iata alegerile mele din anii trecuti, atat pentru salau, cat si pentru stiuca. S-au dovedit prinzatoare, nu doar primavara, ci si in restul anului. Insa atunci cand salaul e indragostit “lulea” si isi cauta partenera, doar anumite tipuri de naluci si prezentari il pot face sa decida intre dragoste si supravietuire. In cele din urma, dragostea trece prin stomac, nu-i asa? Si nu ma refer doar la “fluturasi”. Iar daca tot nu tine, atunci incercam sa-i trezim agresivitatea teritoriala, prin abordari mai specifice – creatures/raci, cicade etc.
So, let the games begin! Ce avem noi aici? Ecogear Bug Ants – alegerea perfecta pentru pentru prezentari in scurt, cu carlige offset si plumbaje usoare – nu mai mult de 3,5 grame pentru o adancime a apei de 3,5 metri. Foarte important sa cada cat mai lent intre ape!
Urmeaza Ecogear Grass Minnos, de la S la L, unul din cele mai versatile plastice clasice, cu coada in forma de paleta, cu care am pescuit in ultima vreme. Din nou, mare atentie la greutatea jigului – pe Darvari, in ianuarie, am pescuit cu Grass Minnow M pe jiguri de 3 grame in conditii de vant slab-moderat, pe adancimi intre 3 si 7 metri, si numai atunci cand vantul batea cu putere, am schimbat prezentarea pe jiguri de 5 grame. Inca un sfat: carligul nu e bine sa iasa mai departe de jumatatea nalucii, daca se poate, chiar pana in prima jumatate de la cap. Lucreaza mai bine.
Din cutii nu-mi lipsesc niciodata cicadele, iar Ecogear prind in egala masura atat biban (VX40, 5 grame), cat si salau (VX40, VX45 – 8 grame). Criminale la biban.
Un fir de fluorcarbon ajuta mult cand salaul e marait. In iarna am sesizat diferente cand schimbam lansetele. Sau, cel putin, daca substratul va permite, un leader de 1-1,5 metri de FC Sniper e binevenit. E cel mai bun fir fluorcarbon cu care am pescuit vreodata, singura “hiba” fiind pretul, dar asta e. Il folosesc pe anumiti tamburi, full fluorcarbon, pentru lansetele puternice de jig, in prezentarea jigurilor de 5-7 grame, pe diametre de minim 0,28 mm.
Pentru stiuca, daca mai avea nevoie de vreo prezentare (decat cea executata cat mai corect si mai inspirat de catre mana pescarului), Kuusamo Rasanen e alegerea mea oricand vreau sa localizez stiuca. Nu-i neaparat o naluca de cautare, dar evolutia imprevizibila scoate stiucile din orice cotloane.
Cam atat pentru moment, ne revedem dupa primele capturi ale primaverii, cu poze si alte noutati.
Posted in Fishing | Comments Off