September 6th, 2010 AndreiZ
Vineri dupa-amiaza am plecat din Bucuresti impreuna cu Malin Musatescu si cameramanul de la Antena 2 spre cea mai tare destinatie de pescuit la stiuca din Delta Dunarii: Complexul turistic Holbina si ale sale incinte bine pazite, care se intind pe 2270 de hectare de apa.
Stiam de la Malin ca prinsese stiuci cu un un weekend inainte, la naluci de suprafata – pencil bait-uri sau “topwater baits”. Un model anume a fost extrem de prinzator: Jackall Mud Sucker 110, intr-o culoare naturala. Asa ceva nu mai aveam demult in magazin… dar Malin rezervase ultimele doua Jackall Bonnie 128, culoare Gold Snake. Acestea, alaturi de singurul Bonnie 95 (culoare Ayu) pe care il aveam in trusa, si de un Xcalibur, s-au dovedit a fi campioanele la stiuca, intr-un weekend care a stat parca sub semnul vremii turbate si al stiucilor “musonice”.
Dupa ce am trecut de Slobozia, a plouat torential, cu prea putine intreruperi. La Giurgeni – Vadul Oii, pompierii scoateau apa cu motopompele din batatura localnicilor. Dunarea crescuta parea ca vrea sa inghita totul in cale… si sa spele pacatele pamantului. Pe drum spre Dunavat, ne intalnim cu Liviu Mihaiu, care, dupa cum am aflat, se indrepta spre aceeasi destinatie de stiuca mare – Holbina. Mare noroc am avut, caci in Murighiol ploua ca la tropice… iar terenul de fotbal se tranformase intr-unul de polo, pe pe care pescarii din localitate isi “parcau” acum lotcile:
Liviu ne-a luat cu o barca acoperita si astfel am putut ajunge la Holbina. Transferul intr-o barca descoperita ar fi fost imposibil. Si asa, conditiile de vizibilitate erau aproape zero, datorita ploii puternice. Intr-un tarziu si dupa ceva peripetii, am ajuns pe intuneric la ceea ce avea sa fie “trambulina” de lansare in expeditia noastra dupa stiucile Deltei: Holbina. Cu putin timp inainte, o furtuna teribila culcase la pamant ditamai salciile, chiar pe malul complexului. Dl. Tudor Badiu, patronul complexului Holbina, ne-a spus ca n-a vazut in viata lui asa furtuna in Delta.
Dupa o cina reconfortanta, ne-am retras in camerele dotate cu tot necesarul unei sejur de lux si am adormit, tulburati de ploaia ce nu inceta sa inece aerul si pamantul. De dimineata, cerul negru parea sa ne ierte in incercarea noastra de a surprinde atacurile stiucilor prin obiectivul camerei de filmat. Si totusi, atmosfera era sumbra, cu nori negri si apasatori… O atmosfera lichida, in care nu mai faceai distinctie intre apa din cer si apa din… apa.
Odata ajunsi pe una din faimoasele incinte de la Holbina – Platforma – nebunia s-a dezlantuit. Dupa primele stiuci prinse la lingura si cativa bibani intrati la topwater – Bonnie 95, am continuat pe swimbait-uri Javallon Hard, la care au aparut si primele capturi mai rasarite, peste 2 kg. Cui ii mai ardea de poze, in valtoarea atacurilor? Din fericire, Adi, cameramanul nostru, a inregistrat aproape tot ceea ce am prins intr-o zi si jumatate de pescuit. Seria “Stiucilor la Holbina” va putea fi urmarita incepand din aceasta duminica, tot la emisiunea Mincinosii, de la Antena 2, pe parcursul mai multor episoade.
Zonele cu apa relativ adanca erau putine, si singurele unde puteam pescui eficient la lingura, swimbait sau twitchbait gen Jackall Magallon.
In rest, cu numai o palma de apa deasupra ierburilor, singura solutie parea sa fie prezentarea nalucilor de suprafata – topwater baits si recuperarea lor in stilul “walking the dog”: recuperare sacadata, cu mici impulsuri aplicate nalucii din varful lansetei, astfel incat pencil bait-ul sa inceapa acea evolutie in zig-zag la suprafata apei.
Dintre linguri, campioana celor mai multe si mai consistente capturi a fost, de departe, Kuusamo Rasanen de 8 grame, din tabla subtire, argintata pe o fata si cuprata pe cealalta.
Lingura trebuia jucata in plan vertical, atat pentru a evita palcurile de bradis care se inaltau deasupra celorlalte, cat si pentru a imprima o evolutie cat mai nervoasa si eratica nalucii.
Atacurile erau, de cele mai multe ori, de o violenta iesita din comun… insa nu aveau cum sa se compare cu atacurile la nalucile de suprafata, unde stiucile faceau sa explodeze apa in jurul Bonnie-urilor sau veneau din stuf asemenea unor torpile, scufundand decisiv pencil bait-urile noastre.
Campionul twitchbait-urilor s-a dovedit a fi Jackall Magallon, un vobler articulat Slow Sinking, de culoare turbata – fiind singurul ramas in stoc, am luat ce am gasit, fara prea multe nazuri. Stiam ca evolutia nalucii va fi mult mai atractiva si mai importanta decat culoarea, si asa s-a dovedit a fi. Pe apa putin mai adanca, in jurul unor insule de stuf, Magallon SS a surclasat orice alta naluca… prinzand inclusiv rosioare.
Dar cele mai multe capturi si cele mai spectaculoase, totodata, au venit la topwater-e: Bonnie 95, Bonnie 128 de la Jackall, Xcalibur si Zara Spook. De multe ori, stiuca exploda undeva langa naluca recuperata in zig-zag (walking the dog)… si atunci, trebuia sa-ti pastrezi cumpatul si sa continui recuperarea… stiuca ataca repetat, pana prindea prada, uneori chiar langa barca. Alteori, lansai, urma valtoarea… recuperai, lansai din nou in acelasi loc, o data, de doua ori, si pana la urma, stiuca “distrugea” naluca in atacul virulent. Se mai intampla sa lansezi paralel cu stuful si sa te sperie o stiuca nebuna, care sarea din stuf spre naluca ce abia atinsese apa, parcurgand distanta de un metru intr-o fractiune de secunda, pe deasupra apei. In alte zone, stiucile atacau topwater-ele pe apa libera – cu conditia ca vegetatia sa atinga suprafata apei. In prima dimineata, o astfel de zona a dat cele mai mari capturi, la Bonnie 95 si 128.
Atacuri mai spectaculoase am vazut pana acum doar in filmele realizate pe Rio Negro, in Amazon, unde K. Imae pescuia cu topwater-e la cei mai “rai” pesti rapitori de apa dulce – peacock bass sau tucunare. In a doua zi, sub niste nori la fel de amenintatori, am ajuns pe Vacarie, o alta zona a incintei pe care pescuisem sambata. Auzisem ca pe aceasta zona se prinsesera stiuci mai mari. Ca de obicei, topwatere-ele au dominat ziua, pana cand norii s-au spart, lasand soarele sa straluceasca pe cer. Am reusit capturi mai mari – eu de 4 kg iar Malin a lupta ceva cu o stiuca de 6 kg, care a atacat Bonnie-ul 128 de ziceai ca nu-i decat o marlitza la kil.
Dupa ce soarele a inceput sa patrunda prin apa perfect limpede a japselor, activitatea de hranire a stiucilor a scazut… plus ca era deja miezul zilei, atunci cand rapitorii iau si ei pauza, evident, nu de masa, ci de “siesta”. Dupa ce am ajuns inapoi la baza, temperatura aerului urcase deja la peste 30 de grade.
Nici n-ai fi zis ca sambata pescuisem cu costumele de ploaie pe noi, in bataia vantului si uneori chiar a ploii suparatoare… Vremea incepea sa se indrepte. Se pare ca prinsesem exact fereastra de timp in care vremea nebuna, musonica, turbata – spuneti-i cum vreti – a tinut cu noi, astfel ca am putut pescui, pret de o zi si jumatate, “in toamna din mijlocul verii”. Datorita norilor negri, ploii si temperaturilor scazute, stiucile au mancat bine si ne-au oferit prilej sa ne bucuram de cel mai spectaculos pescuit inventat vreodata, cel la topwater baits. Totul, intr-o destinatie de top… water, visul oricarui pescar de stiuca. Numarul stiucilor capturate in doar 3 sesiuni de pescuit (o zi si jumatate) nu vi-l mai spun, dar a fost o cifra cu doua zerouri. Altii spuneau ca au realizat si mai multe capturi decat noi, probabil venisera acolo cu o zi sau doua inainte… oricum, la cat am prins Malin si cu mine, cifrele auzite de la ceilalti pescari erau credibile.
Si asta pentru ca patronul Complexului Holbina, pescar pasionat de stiuca, nu accepta decat pescuitul in sistem “catch & release” pe incintele sale – un mare pas inainte spre pescuitul sportiv care se practica in tarile civilizate. De altfel, preocuparea dlui. Badiu pentru a face din Holbina cea mai buna zona de stiuca din Delta se vede si prin eforturile facute – anul acesta a introdus 200.000 de alevini de stiuca, obtinuti din icrele stiucilor autohtone, pentru a ajuta populatia de “esox lucius” din incintele proprii.
Echipament folosit: doar doua lansete suficient de versatile pentru a permite atat pescuitul cu linguri, voblere de twitching si topwater baits. Pentru nalucile medii si grele (de la linguri de 5-6 grame la pencil bait-uri de 16-20 de grame), un Evergreen Stallion cuplat cu o mulineta Steez 103HL si fir textil Sunline Super PE de 20 lbs., iar pentru swimbait-uri si pencil bait-uri de 25-30-50 de grame, Evergreen Amazon Flip Balista, o lanseta de big bait cu varf suficient de flexibil, ideala pentru naluci de suprafata de talie mare, cuplata cu o mulineta Team Daiwa-Z BBS si fir textil Sunline Super PE de 40 lbs. Strune – numai FinnTastic Canadata, din titaniu multifilar de 30 lbs.
Pana data viitoare, Fir Intins si ne… vedem la “Mincinosii”, pe Antena 2.
Posted in Fishing | No Comments »
June 23rd, 2010 AndreiZ
La sfarsitul weekendului trecut, “team building” a scris pe redactia publicatiei SuperPescar, cel putin pe redactorii convocati pentru o SuperPescuiala in Delta Dunarii.
Dupa o scurta escapada vineri seara, mai mult de recunoastere, pe un ghiol din apropierea pontonului-plutitor Sf. Andrei, ancorat pe Dunarea Veche, zorii primei zile “pline” de pescuit ne-au purtat pe diferite ape – din Fortuna pana in Lideanca si Trei Iezere. Nivelul urias al Dunarii a facut ca iarba ghiolurilor sa ramana undeva, jos, sub nivelul apei, asa ca am putut pescui “degajat” cu o multime de naluci – atat dupa bibani, care vanau hulpavi, in haite agresive, cat si la stiuca, desi aceasta din urma a ramas “fidela” structurilor de vegetatie, atinandu-se in imediata apropiere a insulelor mari de bradis care se vedeau peste tot pe suprafata ghiolurilor.
Stiucile erau active pe Fortuna, deci acolo am insistat si noi in cele doua zile de pescuit… aflati in cautarea zonelor cu stiuci, am dat peste… bibani, care ne-au oferit ceva clipe de bucurie.
Malin cu o noua specie de stiuca: esox covrigatus, prinsa la un jerkbait.
Si Alin cu o prima captura, de data aceasta la lingura:
Pentru ca frecventa atacurilor de stiuca nu era una prea mare, cum am localizat bibanii, ne-am permis niste “arogante halieutice” cu acestia. Am schimbat imediat pe cicade Vib”E” si le-am zis si celorlalti sa faca la fel, iar dansul a inceput, frecventa fiind de un “cocosat” la fiecare lanseu. Cand dimensiunea bibanilor a devenit un pic “nemultumitoare”, am schimbat pe voblere vibratile Jackall TN, care, desi sunt mai grele decat cicadele, cad mai lent intre ape, si selecteaza exemplarele “rasarite” de percide.
Vib”E” in action:
TN-urile de la Jackall si-au facut atat de bine “numarul” incat amatorii au inceput sa bata imediat la “usa” cutiei cu maimute japoneze, pentru un TN50 de… imprumut.
Stiucile s-au lasat putin asteptate – daca sambata nu am prins prea multe (doar trei), pe seara, dupa ce am schimbat si tamburul Steez-ului 103HL si am trecut de pe nailon Sunline SuperNatural de 0,33mm pe Sunline SuperPE alb de 20 lbs., jocul s-a schimbat. Colegii de redactie, sub indrumarea lui Eugen Petrescu, pescuiau in mijlocul insulelor de bradis. Cu Stallion-ul armat cu textil Super PE si lingura mica, de 6 grame, am inceput sa pescuiesc in mijlocul ochiurilor din bradis – cu prezentari in scurt, lingura jucata mult pe verticala, tinuta cat mai mult intre ape, cat sa nu agate iarba – si la al doilea lanseu, stiuca a dat. Gasisem “tiparul” prezentarii prinzatoare, foarte asemanator cu pescuitul pe care l-am practicat ani la rand pe Snagovul vesnic invadat de vegetatie. Stiam ca a doua zi, prinderea stiucilor va fi devenit doar o chestiune de rutina. Si asa a fost. Am prins sase si am mai ratat trei, in aproximativ o ora de pescuit, deoarece timpul nu ne permitea sa ne intindem prea mult – trebuia sa ne intoarcem la ponton si sa plecam spre Tulcea. Poze n-am mai facut, dar drilurile cu stiucile mici dar salbatice si bibanii hrapareti ei Fortunei le veti putea urmari in urmatoarele emisiuni “Mincinosii” de pe Antena 2.
A fost un team building scurt dar reusit, il asteptam pe urmatorul. Cat despre naluci si “naluciri”, acestea confirma inca o data universalitatea “limbajului spinning”: Vib”E”, Jackall TN prind bine, mai ales daca le ai la tine 
.
Posted in Fishing | Comments Off
June 23rd, 2010 AndreiZ
Dupa ce anul trecut am testat cu rezultate excelente cicadele produse de americanii de la Rodbenders, anul acesta, Abrevis le-a adus in exclusivitate pe piata din Romania.
Daca va veti uita prin pozele mai vechi de pe blog, veti vedea cicadele Vibe”E”, direct raspunzatoare pentru capturile consistente, in special de salai, dar si stiuci si bibani.
Acum insa, de cand vremea s-a incalzit iar salaii au devenit mai mofturosi, bibanii “rup” Vib”E”-urile in doua, la figurat vorbind.
Vib”E” este un brand de cicade produse manual, care s-a impus de foarte mult timp printre pescarii americani de walleye (ruda nord-americana a salaului european) si de smallmouth bass.
Daca e sa comparam o cicada Vib”E” cu o japoneza pur-sange, atunci, la capitolul aspect, “americanca” ar pierde din start… insa aspectul nici ca poate fi mai inselator. Vib”E” are acoperiri destul de clasice, insa domina absolut tot ce am incercat pana acum la capitolul “vibratii”.
Are un singur punct de prindere – punctul de echilibrare perfecta, care ii confera asemenea vibratii in apa, la cea mai mica tractiune. Initial, si cicadele Vibe”E” aveau trei puncte de prindere, insa producatorii au renuntat la ele, tinand cont de sfaturile pescarilor profesionisti, care nu foloseau decat punctul de prindere de la mijloc. Primul punct servea pentru prezentari rectilinii, iar ultimul pentru jigging pe verticala, la adancimi mari… insa aceste doua puncte aveau si dezavantajele lor, traduse prin vibratii mai mult sau mai putin puternice si/sau dese. De altfel, cicadele asa-zis “adevarate” gen Silver Buddy nu au decat un singur punct de prindere – unul si bun, decat trei cu performante mai reduse.
In conditii de apa relativ calma si cu adancime medie (2-3 m), Vib”E”-urile de 5 grame au prins tot anul trecut salai, intr-un ritm exasperant de constant, in timp ce modelele de 7 grame au dat rezultate pe apa ceva mai adanca, in conditii de vant si la prezentari liniare, cu pauze pe substrat.
Anul acesta, modelele de 3,5 grame (1/8 oz.) si 5 grame (3/16 oz.) par a fi preferatele bibanilor de pretutindeni – de pe Gostilele si pana pe ghiolurile Deltei.
Vibreaza la fel de bine atat pe recuperare verticala cat si pe tractiune liniara, frecventa vibratiilor este una foarte mare si, ce-i mai important, vibreaza la cea mai mica tractiune – caracteristica foarte folositoare atunci cand pescuim in conditii grele (fronturi atmosferice reci, apa rece etc.), in care rapitorii nu ataca foarte agresiv.
Posted in Fishing | Comments Off
June 23rd, 2010 AndreiZ
Imediat dupa perioada de depunere a icrelor, urmeaza partide mai bune sau mai putin bune la pescuitul salaului. Maculii raman sa pazeasca viitoarele progenituri, si daca gasiti cuiburile, aveti si rezultate. Cu toate acestea, femelele, lauze si epuizate dupa boiste, se retrag pe ape mai adanci, incercand sa-si recapete energia risipita cu darnicie in jocuri nuptiale.
De obicei, salaii masculi nu sunt la fel de mari ca femelele, de aceea, pentru cei care cauta pesti de calitate, zonele cu stepi si agataturi de pe pragurile cu apa adanca ar putea fi solutia.
In aceasta perioada, salaii agresivi de pe cuiburi nu vor avea preferinte “culinare” foarte pretentioase, deci vor “lovi” aproape orice naluca prezentata cum trebuie – adica pe cuiburi si in imediata lor apropiere. Agresivitatea teritoriala si instinctele primare, care asigura supravietuirea speciei sunt ceea ce ii face pe salai sa atace violent orice intrus, si nu neaparat nevoia de hrana.
In momentul in care decidem sa cautam “salaoaicele”, situatie se schimba putin. Dupa depunere, urmeaza o perioada de inactivitate, in care femelele se hranesc destul de putin si selectiv. Iata de ce este nevoie de prezentari lente, adaptate activitatii scazute a pestilor. Deci, conteaza atat lentoarea prezentarii, rabdarea pescarului, finetea prezentarii si, nu in ultimul rand, marimea, forma si actiunea nalucii. Plasticele moi par sa dea un randament mult mai bun decat cicadele, in aceasta fereastra scurta de timp, iar dintre cele mai productive naluci, in toata aceasta primavara, evident ca s-au detasat aceleasi “cateva”:
- Jackall Ishad
- Ecogear Bug Ants
- Ecogear Bug Ants EcoAqua
- Ecogear Rock Claw
- Ecogear BTS de 3-3/4″
Inca o data trebuie insistat pe finetele prezentarii – capete de jiguri cat mai usoare (cele mai usoare cu care puteti controla continuu evolutia nalucii intre ape si pe substrat) si lidere din fluorocarbon, daca pescuiti cu fir textil ca linie principala. In rarele cazuri in care vantul a suflat mai tare, cea mai mare greutate de jig folosita a fost de 5 grame, insa creutate castigatoare in ultimele 2 luni a fost 1/8 oz. sau 3,5 grame.
Pentru ca pescuitul pe aceste structuri submerse de genul stepilor conduce des la agataturi nedorite, cel mai indicat stil de jig este cel cu carlig ascuns, semioffset, adica Ecogear Skip In The Shade. Un loc bun de pescuit poate fi stricat in numai jumatate de ora, daca agatati aproape la fiecare lanseu si ravasiti substratul. In cele din urma, pestii se vor speria, iar mucaturile vor fi tot mai rare, daca nu vor inceta chiar de tot.
Cateva poze cu cele mai prinzatoare naluci ale sezonului de primavara.
Posted in Fishing | No Comments »
May 26th, 2010 AndreiZ
Nici nu s-a terminat bine primul targ, ca au inceput pregatirile pentru cel de-al doilea, organizat de noua revista SuperPescar. De data aceasta, vizitatorii au fost invitati intr-unul din pavilioanele de la Romaero Baneasa pentru a vedea, a alege si a-si cumpara toate cele necesare unui pescuit de calitate.
Ca de obicei, Abrevis a expus in standul sau cele mai importante si mai cautate branduri – Ecogear, Jackall, Kuusamo, Bagley, Mann’s, Imakatsu, DEPS, Sunline, Finntastic Canada, FLT, Vanfook, Daichii, Krakusek si multe altele – toate importate si distribuite exclusiv in Romania de firma noastra.
Ca o noutate, la targul SUPERPEscar a ajuns si transportul de fire SUPER PE de la Sunline, pentru cei care prefera firul textil foarte fin si foarte subtire, cu o sectiune rotunda indiferent de rezistenta declarata.
Au fost reduceri atat pe zile, la diverse branduri, cat si permanente, precum cele la Mann’s SuperSoft:
Am avut si mostre noi, de la Northland Fishing Tackle, produse pe care le veti gasi la Abrevis incepand din acest an:
Bineinteles, nu au lipsit produsele Ecogear, in frunte cu noile plastice din polimeri pe baza de apa, care contin una dintre cele mai puternice formule atractante “known to fish”:
Am avut de toate pentru toti:
Clientii au avut ce gasi la standul Abrevis, de la naluci de toate natiile (in special japoneze si americane) si pana la cele mai avansate nade japoneze pentru crap.
Suportii speciali pentru lansete si-au gasit, de data aceasta, cel mai bun loc de expunere, demonstrandu-si pe deplin functionalitatea.
Vanzoleala in stand:
Baloanele de la Ciprian “Superbaloane” Diaconu au fost mai mult decat binevenite… Multa lume intreba daca nu erau de vanzare.
Nu, nu este pretul unui balon, ci pretul barcii americane de la KL Industries:
Dl. Vijelie, cu o frumoasa captura de crap. Dupa marimea solzilor, pare romanesc, nu sherifu’?
Ca o noutate absoluta, echipa SuperPescar a amplasat un bazin de teste de 3,5 pe 7 metri, excelent pentru a demonstra actiunea nalucilor in mediul lor natural – apa.
Dl. Musatescu, putin mesmerizat de evolutia Silent Killer-ului Jr. de la DEPS. Sincer, acest swimbait de dimensiuni medii se misca foarte bine.
Lumea a urmarit cu destul interes evolutia celor mai nebune naluci pentru rapitor, dintre toate facandu-se remarcate Jackall Magallon SS, DEPS Silent Killer, Javallon Hard cu si fara Snake Tail, Evergreen Royalflash sau ultima noutate Imakatsu, swimbaitul SG+.
Dl. Vijelie in timpul unei demonstratii cel putin… vijelioase:
Ca de obicei, PV TV a fost cu noi. Dedicatie speciala pentru Takeshi-san:
Dl. Gigi Stefan, pasionat de pescuitul la rapitori, nu avea cum sa nu faca un “pit stop” de alimentare la standul Abrevis:
Dl. Eugen German, rascolind cu ochii prin multimea de naluci:
Dragos Bina intr-un interviu pentru PV TV, prezentand o mostra de fir Sunline PE pentru pescuit de maxima finete:
Dl. Adrian Ionascu, preocupat de nadele si atractantii pentru crap produsi de Marukyu:
Maestrul Vijelie, vorbind despre firele de crap Sunline Siglon Carp si despre crap in general – una din pasiunile vietii sale de SuperPescar:
Lucian “Gyorg” Constantin si fiul sau, pasionat de pescuit ca si tatal, in vizita la standul Abrevis:
Pescarii de maine, testand comoditatea unei barci cu scaune rotative, de la KL Industries:
Doua swimbaituri pufoase si paroase, de la care nici o muskie respectabila nu s-ar da indarat:
Abrevisii din Liga Master, in pregatiri pentru sezonul ce va debuta peste putina vreme:
Carmen si Dragos, la finalul unei noi zile de expozitie:
Carmen, de veghe in lanul de naluci:
La final, strangem si impachetam la loc maimutele, pe specii, marimi si culori:
Balul s-a terminat, ne vedem din nou la toamna, la targul SuperPescar! Multumim ca de obicei celor care ne-au ajutat si celor care ne-au vizitat, fie si doar in trecere. Chiar a fost un targ reusit.
Pana la urmatoarea intalnire, Sunline Intins!
Posted in Fishing | Comments Off